— Ești sigur, Bătrâne? întrebă Sfântul Duh. M-am săturat de eonii aceștia de singurătate.
— Am reajustat constanta de cuplaj a interacțiunii electroslabe, uite, aici!
Sfântul Duh se aplecă peste formule, neîncrezător.
— Dar aici, la cromodinamica cuantică? De ce ai triplat variabilele?
— A trebuit să „colorez” quarcii, ca astfel să formeze protoni, în perechi de trei. Nu-ți povestesc ce probleme am avut cu renormalizarea masei.
— Văd, zise Sfântul Duh, ai rezolvat-o alegând un spațiu tridimensional.
Dumnezeu părea obosit după atâta muncă. Sfântul Duh nu era convins:
— Dar tot nu iese nimic; o masă amorfă de protoni și electroni. Fără complexitate, fără surpriză, fără viață. Nu înțeleg.
— Întoarce foaia! zise Dumnezeu.
Sfântul Duh se conformă. Pe verso, o singură formulă, dominată de tensorul energie-impuls. Era mirat.
— Gravitația, dragul meu! Acesta era ingredientul care îmi lipsea.
— Ești sigur? întrebă Sfântul Duh.
— Ești gata? se întoarse Dumnezeu către el.
Sfântul Duh aștepta de demult acest moment.
— Să fie lumină! zise Dumnezeu, suflând peste formule și aruncându-le peste întunecimea de nepătruns a neființei.
În acel moment, miliarde de quarci și gluoni ieșiră din neființă, înghesuiți într-un spațiu mai mic decât un sâmbure de mac. Gravitația intră în acțiune și, împreună cu inflația, făcu sâmburele să se umfle, adunând în el masa a nenumărate noi particule care tocmai se formau și, mai târziu, a atomilor.
Sfântul Duh se uită încordat.
— Ai încredere, îi spuse Dumnezeu. Ți-am zis: frica este lipsa încrederii.
În jurul stelelor apăreau încet, încet, planete și, pe suprafața lor, minune, atomii se combinau în forme din ce în ce mai complexe, până la primele forme de viață.
— Nu credeam să văd asta, spuse Sfântul Duh, în timp ce primele plante își deschideau florile, iar fluturii deja roiau în jurul lor.
De unde știu că este așa? veți spune. Uitați-vă la această frumusețe de câmp, de undeva de lângă Lăpușata. Nu-i așa că ceva mai frumos este greu de găsit? Vă spun, undeva pe marginea râului am auzit două voci mulțumite, conversând:
— Gravitația, dragul meu, gravitația; acela era ingredientul care îmi lipsea.
